daravelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DARAVÉLĂ s. f. v. daraveră.daravelă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)daravelă, daravele s. f. penis.
daravelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!daravélă/daravéră (
înv.,
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. daravélei/daravérii; pl. daravéle/daravéridaravelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DARAVÉLĂ, daraveli, s. f. 1. Pățanie; încurcătură; bucluc, belea.
2. (La
pl.) Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [
Var.:
daravéră s. f.] — Din
tc. dalavera.