dandana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANDANÁ, dandanale, s. f. (
Fam.)
1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură.
2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ◊ (
Înv.)
Clopot de dandana = clopot de alarmă. – Din
tc. tantana.dandana (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dandaná (dandanále), s. f. –
1. Larmă, zarvă, tămbălău. –
2. Inconvenient, necaz. –
Mr. dăndănă. Tc. tantana „strălucit, fastuos” (Roesler 591; Șeineanu, II, 154; Iordan,
BF, VII, 229),
cf. bg. dandana. REW 2469 dă acest cuvînt la rădăcina expresivă
dand.dandana (Dicționar de argou al limbii române, 2007)dandana, dandanale s. f. 1. întâmplare neplăcută; bucluc, încurcătură
2. zgomot mare, tărăboi
3. petrecere zgomotoasă
dandana (Dicționaru limbii românești, 1939)dandaná f. (turc.
tantana, fast, pompă, paradă, solemnitate).
Vechĭ. Tumult, alarmă:
clopot de dandana. Azĭ. Fam. Tărăboĭ, tămbălăŭ, afacere încurcată și zgomotoasă:
mutarea e curată dandana. A da de dandana, a da de belea, a da peste o mare încurcătură.
dandana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dandaná (
fam.)
s. f.,
art. dandanáua, g.-d. art. dandanálei; pl. dandanále, art. dandanáleledandana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANDANÁ, dandanale, s. f. (
Fam.)
1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură.
2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ◊ (
Înv.)
Clopot de dandana = clopot de alarmă. — Din
tc. tantana.dandanà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dandanà f.
1. (termen militar) alarmă, tumult:
se auzia sunetul clopotului de dandana NEGR.;
2. tămbălău, tărăboiu:
pe atunci nunta era dandana mare GHICA;
3. belea, boroboață:
să umble în dandanale, judecăți PANN. [Turc. TANTANÁ, sbârnăit, sunet de instrumente].