damă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÁMĂ, dame, s. f. I. 1. (
Înv.) Doamnă, cucoană. ◊
Loc. adj. De damă = femeiesc.
2. Femeie cu
moravuri ușoare; prostituată.
II. 1. (La jocul de cărți) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este
înfățișată figura unei femei.
2. (La jocul de șah) Regină.
3. (La
pl.) Joc alcătuit din puluri albe și negre, care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah.
III. Scobitură în bordura unei ambarcații, în care se sprijină manșonul vâslei. – Din
fr. dame, it. dama.damă (Dicționar de neologisme, 1986)DÁMĂ s.f. I. (
Rar)
1. Doamnă, cucoană. ◊
De damă = femeiesc.
2. Femeie de moravuri ușoare, prostituată.
II. 1. Carte de joc pe care este desenată figura unei femei.
2. Regină (la jocul de șah).
3. (
La pl.) Joc practicat pe o tablă ca cea de șah și la care se folosesc pioni sau discuri albe și negre.
III. Scobitură în copastia unei ambarcații, în care se sprijină manșonul ramei. [< fr.
dame, it.
dama].
damă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dámă (dáme), s. f. –
1. Doamnă, cucoană. –
2. Femeie stricată. –
3. Regină, la cărțile de joc. –
4. Joc cu puluri albe și negre care se mută pe o tablă asemănătoare cu cea de șah.
Fr. dame. –
Der. (
vulg.)
dameză, s. f. (femeie stricată), ca
amure(a)ză; damicelă, s. f. (
fam., domnișoară), din
it. damigella; damist, s. m. (
Arg., persoană care frecventează bordelurile);
madamă, s. f. (dădacă străină; femeie de serviciu în baruri și hoteluri; femeie de condiție inferioară), din
fr. madame (nu trebuie să se confunde cu
madam, formulă de adresare care se dă uneori în conversație, și care nu are nuanță depreciativă). Se știe că, după Corominas, I, 378, sensul 4 al lui
damă provine, în realitate de la numele
Damasco.damă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÁMĂ s. f. I. 1. doamnă, cucoană. ♦ de ~ = femeiesc. 2. femeie de moravuri ușoare, prostituată. II. 1. carte de joc pe care este desenată figura unei femei. 2. (la jocul de șah) regină. 3. (pl.) joc practicat pe o tablă ca cea de șah cu pioni sau discuri albe și negre. III. scobitură în copastia unei ambarcații, în care se sprijină manșonul ramei. (< fr.
dame, it.
dama)
damă (Dicționaru limbii românești, 1939)*dámă f., pl.
e (fr.
dame, d. lat.
dómina, doamnă). Titlu dat uneĭ femeĭ de condițiune, chear nemăritate, dar nu uzitat la vocativ, nicĭ unit cu numele de familie:
doamna cutare e o doamnă cultă. La dans, femeĭe în opoz. cu
cavaler. O figură la cărțile de joc. A doŭa piesă la jocu de șah. Un joc pe damier. V.
companíe.damă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dámă (carte de joc, piesă de joc, scobitură la o ambarcațiune, doamnă, prostituată)
s. f.,
g.-d. art. dámei; pl. dámedamă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)damă f.
1. doamnă;
2. figură în jocul de cărți;
3. pl. un fel de joc în șah.
damă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÁMĂ, dame, s. f. I. 1. (
Înv.) Doamnă, cucoană. ◊
Loc. adj. De damă = femeiesc.
2. (
Depr.) Femeie de moravuri ușoare; prostituată.
II. 1. (La jocul de cărți) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei.
2. (La jocul de șah) Regină.
3. (La
pl.) Joc alcătuit din puluri albe și negre, care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah.
III. Scobitură în bordura unei ambarcațiuni, care sprijină manșonul vâslei. — Din
fr. dame, it. dama.