dam - explicat in DEX

dam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DAM¹, dami, s. m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți, cerb-lopătar. – Din lat. dama.

dam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DAM², damuri, s. n. (Reg.) Bordei pentru vite. ♦ Dam de case = clădiri mărețe, palate. – Din tc. dam.

dam (Dicționar de neologisme, 1986)
DAM s.m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți; cerb-lopătar. [< lat. dama].

dam (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dam (dámuri), s. n. – 1. Grajd. – 2. Clădire mare, fabrică. Tc. dam „acoperiș” (Șeineanu, II, 153), cf. bg. dam „grajd”.

dam (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DAM s. m. specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți; cerb-lopătar. (< germ. Dam/hirsch/, lat. dama)

dam (Dicționaru limbii românești, 1939)
dam n., pl. urĭ (turc. dam, acoperemînt, casă mare). Dobr. Grajd nepodit. Munt. Hardughie, casă enormă. Munt. Vest. Bordeĭ în care ĭernează bivoliĭ. Suc. Șură mică în dosu caseĭ, chiler (rev. I. Crg. 2, 60). V. nam.

dam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dam¹ (cerb) (rar) s. m., pl. dami

dam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dam² (bordei) (reg.) s. n., pl. dámuri

dam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dam n. palat în locuțiunea (familiară basmelor muntene): damuri de case. [Cf. turc. DAM, casă].

dam (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DAM, Henrik Peter Carl (1895-1976), biochimist danez. Prof. univ. la Copenhaga. Lucrări privind fiziologia și biochimia nutriției. A descoperit vitamina K (1934) și a contribuit la izolarea ei în stare pură (1939). Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1943), împreună cu E.A. Doisy.