dalmat - explicat in DEX

dalmat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DALMÁT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Dalmația. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Dalmația. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate.

dalmat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DALMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmația, dalmațian². II. adj. referitor la Dalmația; dalmatic. ◊ (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmația. (< fr. dalmate)

dalmat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dalmát (referitor la Dalmația) adj. m., s. m., pl. dalmáți; adj. f., s. f. dalmátă, pl. dalmáte

dalmat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DALMÁT, -Ă (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Dalmației, care se referă la Dalmația; dalmatic. ♦ Limba ~ = limbă romanică, astăzi dispărută (ultimul cunoscător, Antonio Udina Burbur, a murit în 1898). A fost vorbită în fosta provincie romană Dalmația. Avea două dialecte: ragusan, în sud, și vegliot, în nord. 2. S. m. și f. Locuitor al Dalmației.

dalmat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DALMÁT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Dalmația. 2. Adj. Care aparține Dalmației sau dalmaților (1), privitor la Dalmația ori la dalmați. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. — Din fr. dalmate.