dalb - explicat in DEX

dalb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DALB, -Ă, dalbi, -e, adj. 1. Alb, curat, imaculat. ◊ Fig. Neprihănit; gingaș, grațios. 2. Luminos, limpede; strălucitor. 3. Atrăgator, minunat. – De⁴ + alb.

dalb (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DALB, -Ă (< de ³ + alb) adj. (Poetic) 1. Alb, curat, imaculat; fig. neprihănit, cast. 2. Luminos, strălucitor.

dalb (Dicționaru limbii românești, 1939)
dalb, -ă adj. P.P. (cînd precede o vocală). Alb: florile dalbe. V. codalb.

dalb (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
dalb, -ă, adj. – Alb, imaculat: „Mai în jos, pă la tiotori / Scrisă-s dalbe sărbători” (Calendar 1980: 15). „Florile dalbe” (ref. în colinde). – Din alb (< lat. albus), de + alb.

dalb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dalb (rar) adj. m., pl. dalbi; f. dálbă, pl. dálbe

dalb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dalb a. 1. (poetic) alb: dalbă păsărică, dalbe flori AL.; dalba-i mână BOL.; 2. grațios, delicat, gingaș: dalbe visuri AL. [Alb cu un d protetic].

dalb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DALB, -Ă, dalbi, -e, adj. (Rar) 1. Alb, curat, imaculat. ♦ Fig. Neprihănit; gingaș, grațios. 2. Luminos, limpede; strălucitor. 3. Atrăgător, minunat. — De⁴ + alb.