daiboj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DAIBÓJ s. n. (
Fam.; în
expr.)
Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba.
A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. – Din
bg. daj bože.daiboj (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)daibój adv. – În expresia
pe daiboj „gratis”.
Bg.,
rus. daj bože „deie Domnul” (Iordan,
BF, IV, 170),
cf. sb. dabogme „gratis”. Cuvînt argotic. –
Der. daiboji, vb. (a vorbi aiurea, a bate cîmpii);
daibojeală, s. f. (vorbe fără rost).
daiboj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)daibój (
fam., în
expr.)
(dai-) s. n.daiboj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DAIBÓJ s. n. (
Fam.; în
expr.)
Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba.
A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. — Din
bg. daj bože.