dădăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă.
2. (
Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din
dădacă.