dădacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊
Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din
ngr. dadá, tc. dadı (influențat de
neneacă, babacă, duducă etc.).