dada (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DADÁ s. n. (Rar) Dadaism. – Din
fr. [l'école]
dada.dada (Dicționar de neologisme, 1986)DADÁ s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvântul pare împrumutat din limbajul copiilor). [< fr. (
l'école)
dada, cf.
dada – căluț de lemn].
dada (Marele dicționar de neologisme, 2000)DADÁ s. n. inv. dadaism. (< fr.
/l'école/ dada)
dada (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DADÁ (
cuv. fr., în limbajul copiilor „căluț“)
s. f. Denumire dată de către Tristan Tzara curentului literar artistic inițiat de el. Cuvântul a fost scos la întâmplare din „Larousse“, T. Tzara atrăgând atenția că el este numai un simbol de revoltă și negație.
dada (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dadá (
livr.)
s. n.dada (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DADÁ s. n. (
Livr.) Dadaism. — Din
fr. [l’ecole]
dada.