dactilograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DACTILOGRÁF, -Ă, dactilografi, -e, s. m. și
f. Persoană care are ca ocupație de bază dactilografia. – Din
fr. dactylographe.dactilograf (Dicționar de neologisme, 1986)DACTILOGRÁF, -Ă s.m. și f. Cel care practică dactilografia. [< fr.
dactylographe, cf. gr.
daktylos – deget,
graphein – a scrie].
dactilograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)DACTILOGRÁF, -Ă s. m. f. cel care se ocupă cu dactilografia. (< fr.
dactylographe)
dactilograf (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DACTILOGRÁF, -Ă (<
fr. {i}; {s}
dactilo- +
gr. grapho „a scrie“)
s. m. și
f. Persoană care profesează dactilografia.
dactilograf (Dicționaru limbii românești, 1939)*dactilográf, -ă s. (vgr.
dáktylos, deget și
grápho, scriŭ). Care scrie cu mașina de scris.
dactilograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dactilográf (-lo-graf) s. m.,
pl. dactilográfidactilograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dactilograf n. mașină de scris. ║ m. cel ce scrie cu această mașină.
dactilograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DACTILOGRÁF, -Ă, dactilografi, -e, s. m. și
f. Persoană care are ca ocupație de bază dactilografia. — Din
fr. dactylographe.