dactiliotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DACTILIOTÉCĂ s. f. Colecție de inele sau de pietre prețioase. ♦ Casetă, sipet pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor prețioase. [
Pr.:
-li-o-] – Din
germ. Daktyliothek.dactiliotecă (Dicționar de neologisme, 1986)DACTILIOTÉCĂ s.f. Colecție de inele sau de pietre prețioase. ♦ Casetă, sipet pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor prețioase. [Pron.
-li-o-. / < fr.
dactyliothèque, germ.
Dactyliothek, cf. gr.
daktyliotheke <
daktylios – inel,
theke – raft].
dactiliotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DACTILIOTÉCĂ s. f. colecție de inele sau de pietre prețioase. ◊ casetă, sipet pentru păstrarea acestora. (< fr.
dactyliothèque)
dactiliotecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dactiliotécă (rar)
(-li-o-) s. f.,
g.-d. art. dactiliotécii; pl. dactiliotécidactiliotecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DACTILIOTÉCĂ, dactilioteci s. f. (Rar) Colecție de inele sau de pietre prețioase. ♦ Casetă, sipet pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor prețioase. [
Pr.:
-li-o-] — Din
germ. Daktyliothek.