dărnicie - explicat in DEX

dărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf.. -ie.

dărnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate.

dărnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dărnicíe s. f., art. dărnicía, g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile

dărnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dărnicie f. calitatea omului darnic.

dărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. — Darnic + suf. -ie.