dăltuitor - explicat in DEX

dăltuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dăltuiește. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tor.

dăltuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăltuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. dăltuitóri

dăltuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care dăltuiește. [Pr.: -tu-i-] — Dăltui + suf. -tor.