dăltuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DĂLTÚȚĂ,dăltuțe, s. f. (Rar) Dăltiță. – Daltă + suf. -uță.
dăltuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dăltúță (rar) s. f., g.-d. art. dăltúței; pl. dăltúțe
dăltuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DĂLTÚȚĂ,dăltuțe, s. f. (Rar) Dăltiță. — Daltă + suf. -uță.