dârlogel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DÂRLOGÉL,dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. – Dârlog1 + suf. -el.
dârlogel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dârlogél (pop.) s. m., pl. dârlogéi, art. dârlogéii
dârlogel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DÂRLOGÉL,dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. — Dârlog1 + suf. -el.