dârjală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DÂRJÁLĂ, dârjale, s. f. (
Reg.)
1. Băț lung și gros; bâtă, ciomag, măciucă;
p. ext. mâner al unei unelte; coadă.
2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [
Pl. și:
dârjele] –
Bg. dăržalo.dârjală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dârjálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. dârjálei; pl. dârjále