dârdoră - explicat in DEX

dârdoră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DẤRDORĂ s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unei proces); zor ◊ Expr. A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdoja.

dârdoră (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
dấrdoră s. f., g.-d. art. dârdorei; pl. -

dârdoră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori

dârdoră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] — Din bg. dărdorja.