ciurec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIURÉC, ciurecuri, s. n. (
Înv.) Plăcintă cu brânză. [
Var.:
ciuréchi pl. s. m.]. – Din
tc. cörek.ciurec (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză.
Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). –
Der. ciurecar, s. m. (plăcintar).
Sec. XIX,
înv.ciurec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciuréc/ciuréchi (
înv.)
s. n./
s. m.,
pl. ciurécuri/ciuréchiciurec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciurec n. și m. (pl.
ciurecuri și
ciurechi) plăcintioară cu brânză:
pâni, ciurecuri, colaci AL.;
copii îndopându-se cu ciurechi FIL. [Turc. ČÖREK].
ciurec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIURÉC, ciurecuri, s. n. (
Înv.) Plăcintă cu brânză. [
Pl. și:
ciurechi]. — Din
tc. cörek.cĭurec (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭurec m. și n., pl.
urĭ (turc.
čorek, de unde și ngr.
tsuréki, bg.
čorek, rut.
čurek, ung.
csörög).
Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și
cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord
cĭuréc, m., cozonac împletit. V.
burec.