ciung (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUNG, -Ă, ciungi, -ge, adj. 1. (Despre mâini) Care a fost retezat; (despre oameni; adesea substantivat) care are o mână retezată; ciunt.
2. (Despre copaci) Cu crengile rupte sau tăiate. –
Cf. it. cionco.ciung (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciung (ciúngă), adj. –
1. Fără un braț. –
2. Fără un corn. –
3. Cu crengile (uscate) tăiate. –
Mr. ciungu, megl. ciung. Formație expresivă, comună multor limbi;
cf. alb. tšunk „invalid”,
it. cionco (
la speranza cionca, Dante, I, IX, 18),
mag. csonka „ciung”. Pentru sensul principal al
rom.,
cf. calabr. mani-ciuncu „ciung”. Pentru formarea sa,
cf. Schuchardt,
ZRPh., XV, 106; Meyer 442; Densusianu,
Hlr., 231; Philippide, II, 707. La rîndul nostru, credem că
ciung nu este altceva decît însăși rădăcina expresivă
cioc, cu infixul nazal, ca în
it. ciocco ›
ciocno; ipoteză care pare a fi confirmată de existența lui
cionc, adj. (tăiat, ciung, bont, tocit), pe care Cihac și DAR îl derivă din
mag. csonka și a lui
cioncă, s. f. (pipă),
der. din cuvîntul anterior. Pe de altă parte, este greu de separat această rădăcină de cea a lui
ciunt. Der. ciungi, vb. (a mutila, a tăia un braț; a tăia coarnele);
ciungitură, s. f. (pădure cu copaci cu crengile tăiate);
ciungări, vb. (a mutila);
ciungar, s. m. (persoană care curăță copacii);
ciungără, s. f. (oaie cu coarnele tăiate).
ciung (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ciúng, -ă, adj. –
1. Lipsit de un braț; cu brațul retezat; invalid.
2. Arbore pitic, nedezvoltat sau cu crengile tăiate (Bud 1908) sau arbore bătrân, din care nu a mai rămas decât tulpina (DLRM 1958): „Pe unde Maica meré / Ciungi uscați tăt înverzé” (Memoria
2001. 112). – Cf. it. cionco (DEX).
ciung (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciung adj. m.,
pl. ciungi; f. ciúngă, pl. ciúngeciung (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciung n. Mold. Tr. butuc, buturugă:
parcă’s un ciung pârlit AL. [Sau
cionc, termen înrudit cu it.
cionco, ciung (primitiv: butuc]. ║ a. lipsit de o mână sau de un braț. [Lit. mutilat ca un trunchiu tăiat)].
ciung (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUNG, -Ă, ciungi, -ge, adj. 1. (Despre mâini) Care a fost retezat; (despre oameni; adesea substantivat) care are o mână retezată; ciunt.
2. (Despre copaci) Cu crengile rupte sau tăiate. —
Cf. it. c i o n c o.
cĭung (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭung și (est)
cĭunt, -ă adj. (rudă cu it.
cionco, mutilat,
ciocco, butuc,
ciotto, șchĭop, și cu ung.
csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt,
csonka, cĭung. Var.:
cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V.
cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ [!]):
om cĭunt, mînă ciuntă. – Și
cĭont, cĭoantă (est). V.
cĭont 1 și
olog.