cĭuhurez - explicat in DEX

ciuhurez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUHURÉZ, ciuhurezi, s. m. Ciuf (3); huhurez. – Contaminare între ciuf și huhurez.

ciuhurez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciuhuréz s. m., pl. ciuhurézi

ciuhurez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciuhurez m. V. huhurez: iară ciuhurezii te apucă răcori de groază când îi auzi ISP. [Compus din sinonimele ciuf și hurez].

ciuhurez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUHURÉZ, ciuhurezi, s. m. Ciuf (3); hururez. — Contaminare între ciuf și huhurez.

cĭuhurez (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭuhuréz m., pl. jĭ (d. cĭuh, cĭuhă cu suf. -rez, ca´n titirez). Vest. Un fel de bufniță mare cu doŭă moțurĭ, ca niște urechĭ (otus vulgaris orĭ strix otus). – Și cihurez, cĭuhurete; în Olt. cĭurez, în est (pin [!] asimilarea luĭ cĭu în hu) huhurez, în nord hurez.