cĭudat - explicat in DEX

ciudat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUDÁT, -Ă, ciudați, -te, adj. Care iese din comun, care șochează (prin aspect, manifestări, evoluție etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat „minunat”.

ciudat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciudát adj. m., pl. ciudáți; f. ciudátă, pl. ciudáte

ciudat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciudat a. de mirare, curios: om ciudat, lucru ciudat.

ciudat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUDÁT, -Ă, ciudați, -te, adj. Care iese din comun, care șochează (prin aspect, manifestări, evoluție etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). — Din bg. čudat „minunat”.

cĭudat (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭudát, -ă adj. (d. cĭudă saŭ bg. čudat. V. chisnovat). Straniŭ, curios, bizar. Adv. În mod straniŭ. V. paraxin și șod.