cĭoroĭ - explicat in DEX

cioroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.

cioroi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru.

cioroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii

cioroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). — Cioară + suf. -oi.

cĭoroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭoróĭ m., pl. tot așa. Masculu cĭoriĭ. Fig. Iron. Țigan.