cĭolac - explicat in DEX

ciolac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak.

ciolac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciolác (cioláci), s. m. – 1. Mutilat, invalid, șchiop, ciung. – 2. (Arg.) La jocul de cărți, valet, fante. Tc. çulak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79); cf. alb. tsoljak, bg., sb. çolak. – Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu bolnav; ciolăci, vb. (a mutila).

ciolac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIOLAC, Cristache (1870-1927, n. București), violonist, lăutar virtuoz român. Apreciat de George Enescu, care a cules de la el doine, hore, sîrbe etc., parțial valorificate în creația sa.

ciolac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciolác (reg.) adj. m., pl. cioláci; f. ciolácă, pl. cioláce

ciolac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciolac a. ciung. [Turc. ČULAK].

ciolac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. — Din tc. çolak.

cĭolac (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭolác, -ă adj. (turc. čolak, čulak). Rar. Cĭunt.