cĭohodar - explicat in DEX

ciohodar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOHODÁR, ciohodari, s. m. Slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia. – Din tc. çuhadar.

ciohodar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciohodár (ciohodári), s. m. – 1. În Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pașă. – 2. Camerier, slujbaș la curtea domnească avînd obligația să se îngrijească de îmbrăcăminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. çohadar (Șeineanu, II, 130). – Der. baș-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohădărit, s. n. (contribuție de un leu pe an pe care o plăteau toți pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului).

ciohodar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciohodár s. m., pl. ciohodári

ciohodar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciohodar n. odinioară: 1. mai marele peste încălțămintele Domnului: își făcuse meseria de ciohodar în curtea acestui principe FIL.; baș-ciohodar, întâiul camerier al palatului; 2. servitori cari însoțeau pe înalții dregători la Turci; 3, slugă domnească, lacheu al palatului: trimite-mi sus patru ciohodari GHICA. [Turc ČOHADAR].

ciohodar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOHODÁR, ciohodari, s. m. Slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia. — Din tc. çuhadar.

cĭohodar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭohodár m. (turc. čohadar, čokadar, d. čoha, čoka, postav, adică „acela care e îmbrăcat cu postavu stăpînuluĭ”). Vechĭ. Lacheŭ care îngrijea de încălțămintea domnuluĭ. Lacheŭ care-ĭ escorta pe înalțiĭ funcționarĭ la Turcĭ. Baș-cĭohodar, șefu lacheilor. – Și cih- și cĭŭh-.