cĭocolată - explicat in DEX

ciocolată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCOLÁTĂ, ciocolate, s. f. 1. Preparat comestibil făcut dintr-un amestec solidificat de pulbere de cacao și de zahăr (cu adaos de ingrediente). ♦ Baton, bucată din acest preparat. 2. Băutură preparată din praf de ciocolată (1) sau de cacao dizolvat în lapte sau în apă. [Var.: șocolátă, ciocoládă s. f.] – Din it. cioccolata. Cf. fr. chocolat, germ. Schokolade.

ciocolată (Dicționar de neologisme, 1986)
CIOCOLÁTĂ s.f. 1. Amestec solidificat de cacao și zahăr, uneori cu adaosuri de alte substanțe. 2. Băutură preparată din praf de ciocolată (1) dizolvat în lapte sau în apă. [Var. șocoladă, șocolată s.f. / < it. ciocolata, cf. fr. chocolat, germ. Schokolade, sp. chocolate < cuv. aztec].

ciocolată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciocolátă (-ắți), s. f. – Preparat din amestec de cacao și zahăr. – Var. șocolată. – Mr. ciuculată. It. cioccolata. – Der. ciocolatiu, adj.

ciocolată (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIOCOLÁTĂ s. f. 1. amestec solidificat de cacao și zahăr cu alte ingrediente. 2. băutură din praf de ciocolată (1) dizolvat în apă sau în lapte. (< it. ciocolata)

ciocolată (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciocolată, ciocolate s. f. 1. (eufem.) țigan, țigancă. 2. (la sg. – tox.) canabis, hașiș.

ciocolată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
ciocolátă s. f., g.-d. art. ciocolátei; pl. ciocoláte (DOOM² – 2005)

ciocolată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocolátă s. f., g.-d. art. ciocolátei; pl. ciocoláte

ciocolată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCOLÁTĂ, ciocolate, s. f. 1. Preparat comestibil făcut dintr-un amestec solidificat de pulbere de cacao și de zahăr (cu adaos de ingrediente). ♦ Baton, bucată din acest preparat. 2. Băutură preparată din praf de ciocolată (1) sau de cacao dizolvat în lapte sau în apă. [Var.: șocolátă, ciocoládă s. f.] — Din it. cioccolata. Cf. fr. chocolat, germ. Schokolade.

cĭocolată (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭocolátă f., pl. e (it. coccolata, de unde și turc. čokolata și čyk-, d. sp. chocolate, care vine d. mexicanu choco, cacao, și latl, apă: fr. chocolat). Un fel de pastă alimentară vîrtoasă compusă din cacao, zahăr ș. a. Băutură compusă din lapte amestecat cu praf din această pastă. – Barb. șocolată (după fr.). Vulg. cĭucalată.