ciocoime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCOÍME s. f. Mulțime de ciocoi
1; totalitatea ciocoilor
1. –
Ciocoi1 +
suf. -ime.ciocoime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciocoíme s. f.,
g.-d. art. ciocoímiiciocoime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciocoime t. ceata ciocoilor, toți ciocoii.
ciocoime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOCOÍME s. f. Mulțime de ciocoi
1; totalitatea ciocoilor
1. —
Ciocoi1 +
suf. -ime.cĭocoime (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭocoíme f.
Iron. Totalitatea cĭocoilor, mulțime de cĭocoĭ.