cioban (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci.
2. Compus:
ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din
tc. çoban.cioban (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ciobán, ciobáne, s.n. (reg.) vas de lemn pentru băut apă; scafă, fedeleș, bure.
cioban (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. –
Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich,
Türk, Elem., I, 278; Miklosich,
Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77);
cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος,
alb. čoban, bg.,
sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand,
Jb., XVI, 222, intrat în
rom. prin intermediul
bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale
rom.,
cf. Caracostea,
Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din
ngr.,
cf. Höeg 127. Din
rom. provin
mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil
rut. și
pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță);
ciobăneasă (
var. ciobăniță),
s. f. (păstoriță);
ciobănesc, adj. (de cioban);
ciobănește, adv. (ca ciobanii);
ciobănos, adj. (rustic, necioplit);
ciobăni, vb. (a fi cioban);
ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani);
ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului).
cioban (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cioban, ciobani s. m. (peior.) 1. (
deț.) deținut analfabet.
2. persoană necivilizată / grosolană.
cioban (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciobán s. m.,
pl. ciobánicioban (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioban m. păzitor de oi;
steaua ciobanului, Mold. luceafărul de seară (servă de orientare păstorilor la readucerea turmelor). [Turc. ČOBAN].
cioban (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci.
2. Compus:
Ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. — Din
tc. çoban.cĭoban (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭobán m. (turc.
čoban, d. pers.
čuban, šüban, d.
šub, berbece, și
ban, conductor; ngr.
tsobánis, alb. bg. sîrb. rut.
čobán, pol.
czoban. D. rom. vine ung.
csobán). Păstor, păscător de oĭ. – Dim.
-ănáș, -ănúș, -ănuț și
-ănel, pl.
eĭ.