cățuĭe - explicat in DEX

cățuie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jeratic”.

cățuie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cățúie (cățúi), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus ‹ gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174).

cățuie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Ngr. katsí „lopățică pentru jeratic” + suf. -uie.

cățuie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cățúie s. f., art. cățúia, g.-d. art. cățúii; pl. cățúi

cățuie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cățuie f. afumătoare de tămâie; [Din vechiu rom. căță = it. CAZZA].

cățuie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] — Cf. ngr. k a t d z i „lopățică pentru jăratic”.

cățuĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)
cățúĭe (est) și cățíe (vest) f. (dim. d. cață orĭ d. ngr. katsi, alb. katsi și katsie, d. it. cazza, cățuĭe, probabil var. din caccía. V. cață și castron și cp. cu REW. 2434). Lopățică de afumat, vas în care se pune jaratic și substanțe aromatice rășinoase (tămîĭe, smirnă). – În Ml. tot -uĭe. V. cădelniță, tămîĭerniță.