cășuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂȘÚȚ,cășuți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui caș. – Caș + suf. -uț.
cășuț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂȘÚȚ,cășuți, s. m. Diminutiv al lui caș.
cășuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cășúț (rar) s. m., pl. cășúți
cășuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂȘÚȚ,cășuți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui caș.— Caș + suf. -uț.