cășuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I.
1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva.
3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva.
4. Tranz. A cauza, a pricinui.
A cășuna o supărare. –
Lat. *occasionare.cășuna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cășuná (-néz, -át), vb. –
1. A pricinui, a cauza. –
2. A i se năzări, a-i veni chef de ceva. –
3. A urmări, a sîcîi, a jigni.
Lat. *
occasionāre (Ascoli,
Arch. glott. it., XVI, 185; Pușcariu 311), transformînd fără îndoială în *
accasionāre, printr-o confuzie de
suf. (
cf. REW 6029; DAR),
cf. it. accagionare, v. fr. achoisoner „a vexa”. După Candrea-Dens., 285, de la *
casionare, der. de la
casus. –
Der. cășunătură, s. f. (chef, poftă; durere bruscă).
cășuna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I.
1. Intranz. impers. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a prinde (dintr-o dată) dragoste de cineva.
3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva.
Au cășunat pe el cu ciomegile (DUMITRIU).
4. Tranz. A cauza, a pricinui.
A cășuna o supărare. –
Lat. *occasionare.cășuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cășuná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cășuneázăcășuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I.
1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
2. Intranz. A manifesta în mod persistent un sentiment de antipatie sau de dragoste față de cineva sau de ceva.
3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva.
4. Tranz. (
Pop.) A cauza, a pricinui.
A cășuna o supărare. —
Lat. *occasionare.cășunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cășunà v.
1. a cauza, a pricinui:
i-a cășunat multe neajunsuri; 2. a veni pe neașteptate (o poftă, o durere, o mânie), a-i abate cuiva:
a cășunat ca baba la mormânt (adică pentru pomană) PANN;
3. a prinde necaz pe cineva, a căuta să-i facă rău:
ceilalți argați cășunaseră pe dânsul și-l tot lua peste picior ISP. [Lat.
OCCASIONARl].