căzător - explicat in DEX

căzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. – Cădea + suf. -ător.

căzător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. ◊ Stea căzătoare = meteor luminos care străbate atmosfera. – Din caz (prez. ind. al lui cădea) + suf. -(ă)tor.

căzător (Dicționaru limbii românești, 1939)
căzătór, -oáre adj. Care cade. Stele căzătoare, meteor luminos care se vede noaptea străbătînd ceru. Caduc, peritor: cerbiĭ aŭ coarne căzătoare. Fig. Supus peiriĭ [!]: cele omeneștĭ îs căzătoare.

căzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căzătór adj. m., pl. căzătóri; f. sg. și pl. căzătoáre

căzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căzător a. care cade.

căzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. — Cădea + suf. -ător.