căzănărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂZĂNĂRÍE, căzănării, s. f. (
Înv.) Loc unde se află instalat un cazan pentru distilat rachiu; instalație pentru distilat rachiu. –
Cazan +
suf. -ărie.căzănărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂZĂNĂRÍE, căzănării, s. f. (
Înv.) Loc unde se află instalat un cazan pentru distilat rachiu; instalație pentru distilat rachiu. – Din
cazan +
suf. -ărie.căzănărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căzănăríe (
înv.)
s. f.,
art. căzănăría, g.-d. art. căzănăríei; pl. căzănăríi, art. căzănăríilecăzănărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căzănărie f. partea zalhanalei unde se topește seul în cazane și se face cirivișul.
căzănărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂZĂNĂRÍE, căzănării, s. f. (
Înv.) Loc unde se afla instalat un cazan pentru distilat rachiu; instalație pentru distilat rachiu. —
Cazan +
suf. -ărie.