căzăcime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂZĂCÍME s. f. Totalitatea cazacilor; mulțime de cazaci. –
Cazac +
suf. -ime.căzăcime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂZĂCÍME s. f. Totalitatea cazacilor; mulțime de cazaci. – Din
cazac +
suf. -ime.căzăcime (Dicționaru limbii românești, 1939)căzăcime f. Totalitatea Cazacilor saŭ mulțime de Cazacĭ.
căzăcime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căzăcíme s. f.,
g.-d. art. căzăcímiicăzăcime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂZĂCÍME s. f. Totalitatea cazacilor; mulțime de cazaci. —
Cazac +
suf. -ime.