căuzășesc - explicat in DEX

căuzășesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂUZĂȘÉSC, -EÁSCĂ, căuzășești, adj. (Înv.) Al căuzașului, privitor la căuzaș. [Pr.: că-u-] – Căuzaș + suf. -esc.

căuzășesc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
căuzășésc, căuzășeáscă, căuzășéști, adj. (înv.) al căuzașului (v.), privitor la căuzaș.

căuzășesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂUZĂȘÉSC, -EÁSCĂ, căuzășești, adj. (Înv.) Al căuzașului, privitor la căuzaș. – Din căuzaș + suf. -esc.

căuzășesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căuzășésc (înv.) (că-u-) adj. m., f. căuzășeáscă; pl. m. și f. căuzășéști

căuzășesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂUZĂȘÉSC, -EÁSCĂ, căuzășești, adj. (Înv.) Al căuzașului, privitor la căuzaș. [Pr.: că-u-] — Căuzaș + suf. -esc.