căuzaș - explicat in DEX

căuzaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂUZÁȘ, căuzași, s. m. (Înv.) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. ♦ (În Țara Românească) Participant la revoluția de la 1848. [Pr.: că-u-] – Cauză + suf. -aș.

căuzaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
căuzáș, căuzáși, s.m. (înv.) 1. partizan al unei cauze secrete; conspirator, revoluționar. 2. participant la revoluția din 1848 în Țara Românească. 3. persoană din același partid; om care apără aceeași cauză; pricinaș.

căuzaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂUZÁȘ, căuzași, s. m. (Înv.) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. – Din cauză + suf. -aș.

căuzaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
*căuzáș m. (d. cauză, după pricinaș). Munt. Conspirator, revoluțuionar (maĭ ales „naționalist” la 1848).

căuzaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căuzáș (că-u-) s. m., pl. căuzáși

căuzaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căuzaș a. de acelaș partid: frate căuzaș. ║ m. pricinaș.

căuzaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂUZÁȘ, cauzași, s. m. (Înv.) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. ♦ (În Țara Românească) Participant la Revoluția de la 1848. [Pr.: că-u-] – Cauză + suf. -aș.