căutătură - explicat in DEX

căutătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Căuta + suf. -ătură.

căutătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Din căuta + suf. -(ă)tură.

căutătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
căutătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căutăriĭ. Uĭtătură, privire: avea o căutătură de hoț.

căutătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căutătúră (că-u-) s. f., g.-d. art. căutătúrii; pl. căutătúri

căutătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căutătură f. rezultatul căutării, privire: aruncă o căutătură.

căutătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. — Var.: (pop.) cătătúră s. f.] — Căuta + suf. -ătură.