cătăniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂTĂNÍȚĂ,cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -iță.
cătăniță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂTĂNÍȚĂ,cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană.
cătăniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cătăníță (reg.) s. f., g.-d. art. cătăníței; pl. cătăníțe
cătăniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂTĂNÍȚĂ,cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -iță.