cătănime - explicat in DEX

cătănime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Cătană + suf. -ime.

cătănime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Din cătană + suf. -ime.

cătănime (Dicționaru limbii românești, 1939)
cătăníme f. Fam. Soldățime.

cătănime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cătăníme (reg.) s. f., g.-d. art. cătănímii; pl. cătăními

cătănime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. — Cătană + suf. -ime.