cătănesc - explicat in DEX

cătănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂTĂNÉSC, -EÁSCĂ, cătănești, adj. (Reg.) Soldățesc, ostășesc. – Cătană + suf. -esc.

cătănesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂTĂNÉSC, -EÁSCĂ, cătănești, adj. (Reg.) Soldățesc, ostășesc. – Din cătană + suf. -esc.

cătănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cătănésc, -eáscă adj. Vechĭ. Azĭ fam. De catană, soldățesc.

cătănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) cătănésc v. intr. Vechĭ. Azĭ Fam. Sînt catană: treĭ anĭ am cătănit. V. tr. Fac soldat.

cătănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cătănésc (reg.) adj. m., f. cătăneáscă; pl. m. și f. cătănéști

cătănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cătănesc a. de catană: cântece cătănești.

cătănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂTĂNÉSC, -EÁSCĂ, cătănești, adj. (Reg.) Soldățesc, ostășesc. — Cătană + suf. -esc.