cătușnică - explicat in DEX

cătușnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.

cătușnică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice; are proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). – Din cătușă + suf. -nică.

cătușnică (Dicționaru limbii românești, 1939)
cătúșnică f., pl. ĭ (d. cătușă). O plantă erbacee labiată cu miros aromatic (népeta cataria). E tonică, excitantă și stomahică. Pisicile o miroase cu plăcere, o mănîncă și se tăvălesc pe ĭa [!]. – În Vs. = „melisă”. V. pelungoasă.

cătușnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cătúșnică (reg.) s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșnici

cătușnică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cătușnică f. plantă cu miros aromatic pătrunzător: pisicile o caută foarte mult și se tăvălesc pe ea și o mănâncă cu mare poftă (Nepeta cataria).

cătușnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). — Cătușă + suf. -nică.