căsătorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, adj. (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. –
V. căsători.căsătorit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, adj. (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. –
V. căsători.căsătorit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căsătorit a. și m. care a contractat o căsătorie.
căsătorit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, adj. (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. —
V. căsători.