căsătoresc - explicat in DEX

căsătoresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător) + suf. -esc.

căsătoresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Din căsător (înv.) + suf. -esc.

căsătoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
căsătorésc v. tr. (d. căsător). Unesc pin [!] căsătorie. V. refl. A te căsători cu cineva. V. însor, mărit.

căsătoresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căsătorésc (rar) adj. m., f. căsătoreáscă; pl. m. și f. căsătoréști

căsătoresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căsătoresc a. de căsătorie, conjugal: se teme devr’o pacoste căsătorească AL.

căsătoresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. — Căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător) + suf. -esc.