căsăpì - explicat in DEX

căsăpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A tăia în bucăți, a măcelări, a ciopârți. – Din casap.

căsăpi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a măcelări. – Din casap.

căsăpi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căsăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsăpésc, imperf. 3 sg. căsăpeá; conj. prez. 3 să căsăpeáscă

căsăpi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A tăia în bucăți, a măcelări, a ciopârți. — Din casap.

căsăpì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căsăpì v. Mold. a măcelări: pe Tătari îi căsăpește POP.