căsnicie - explicat in DEX

căsnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie. – Casnic + suf. -ie.

căsnicie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală. – Din casnic + suf. -ie.

căsnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
căsnicíe f. Gospodărie, menaj.

căsnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căsnicíe s. f., art. căsnicía, g.-d. art. căsnicíei; pl. căsnicíi, art. căsnicíile

căsnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂSNICÍE, căsnicii, s. f. Trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie. — Casnic + suf. -ie.