căsnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂSNICÉSC, -EÁSCĂ, căsnicești, adj. (Rar) Care ține de căsnicie, privitor la căsnicie. –
Casnic +
suf. -esc.căsnicesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂSNICÉSC, -EÁSCĂ, căsnicești, adj. (Rar) Care ține de căsnicie, privitor la căsnicie. – Din
casnic +
suf. -esc.căsnicesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căsnicésc (rar)
adj. m.,
f. căsniceáscă; pl. m. și
f. căsnicéșticăsnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂSNICÉSC, -EÁSCĂ, căsnicești, adj. (Rar) Care ține de căsnicie, privitor la căsnicie. —
Casnic +
suf. -esc.