căscioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂSCIOÁRĂ,căscioare, s. f. Căsuță. – Căsuță + suf. -ioară.
căscioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂSCIOÁRĂ,căscioare, s. f. Căsuță. – Din căsuță + suf. -ioară.
căscioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căscioáră(-cioa-) s. f., g.-d. art. căscioárei; pl. căscioáre
căscioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂSCIOÁRĂ,căscioare, s. f. Căsuță. — Căsuță + suf. -ioară.
căscĭoară(Dicționaru limbii românești, 1939) căscĭoáră și cășcĭoáră f., pl. eVest. Căsuță.