cărțulie - explicat in DEX

cărțulie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRȚULÍE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Carte + suf. -ulie.

cărțulie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRȚULÍE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Din carte + suf. -ul-ie.

cărțulie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărțulíe f. (d. carte, cărțĭ cu term. din epistolie). Fam. Cărticică. V. hărtulie.

cărțulie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărțulíe s. f., art. cărțulía, g.-d. art. cărțulíei; pl. cărțulíi, art. cărțulíile

cărțulie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărțulie f. 1. răvaș de trecere liberă la vamă; 2. livret.

cărțulie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRȚULÍE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). — Carte + suf. -ulie.