cărțișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂRȚIȘOÁRĂ,cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticea (1). – Carte + suf. -ișoară.
cărțișoară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂRȚIȘOÁRĂ,cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticea (1). – Din carte + suf. -iș-oară.
cărțișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cărțișoáră (rar) s. f., g.-d. art. cărțișoárei; pl. cărțișoáre
cărțișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂRȚIȘOÁRĂ,cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticea (1). — Carte + suf. -ișoară.