cărăușie - explicat in DEX

cărăușie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.

cărăușie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.

cărăușie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.

cărăușie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărăușíe (-ră-u-) s. f., art. cărăușía, g.-d. art. cărăușíei; (transporturi) pl. cărăușíi, art. cărăușíile

cărăușie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărăușie f. 1. meseria cărăușului; 2. transport: cărăușia e scumpă AL.

cărăușie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] — Cărăuș + suf. -ie.